Community Building în rândul tinerilor din medii vulnerabile: Un proces continuu de dezvoltare

Alex Mazăre
Mar 5
5 min read

Lucrul cu tinerii presupune adesea gestionarea unor bariere invizibile: neîncrederea în autoritate și lipsa sentimentului de apartenență la un grup mai mare. Aceste bariere sunt și mai puternice atunci când vorbim de tineri din medii defavorizate — din sistemul de protecție a copilului, mediul rural sau tineri la risc de abandon școlar.

Obiectivul meu central în lucrul cu tinerii nu este doar asistența sau educarea, ci autonomizarea. Urmăresc transformarea tinerilor în adulți autonomi, capabili să fie un sprijin nu doar pentru ei, ci și pentru comunitatea din care fac parte. Pentru a ajunge acolo și a sparge barierele menționate mai sus, este nevoie de un cadru în care acești tineri să exercite responsabilitatea și autocunoașterea într-un mod controlat, dar real

Fragmentarea geografică și socială

În urmă cu câțiva ani am cunoscut niște tineri energici, creativi și dornici să se dezvolte pentru a-și prescrie etichetele pe care societatea le-a impus asupra lor. Deși acești tineri fac parte din aceeași organizație, distanța geografică și mediile diferite de proveniență au creat un grup fragmentat. Problema principală a fost lipsa unei identități unitare. Se întâlneau sporadic, de 2-3 ori pe an, momente în care realizau că au nevoi similare, însă acele conexiuni se pierdeau imediat ce se întorceau în locațiile lor.

Fără o comunicare constantă și fără un scop comun, ideea de „comunitate” era doar un concept teoretic pe care adulții din organizație încercau să îl creeze, dar pe care tinerii nu îl simțeau. Fără un sentiment de coeziune și fără o relație de încredere cu adulții din jur, tinerii nu își percepeau propria voce ca pe un instrument de influență, ci mai degrabă ca pe o formalitate fără ecou. Astfel, procesul de autonomizare părea foarte distant.

Consiliul Tinerilor și rolul EQ

Pentru a remedia această fragmentare, am utilizat o structură deja existentă, Consiliul Tinerilor, dar am schimbat modul în care aceasta interacționează cu restul grupului de tineri din organizație.

Grupul de lucru: Timp de doi ani, am lucrat cu un nucleu stabil de tineri reprezentanți, veniți din locații diferite. Tinerii au avut alături și adulți din locații cu care au colaborat constant, astfel asigurând un dialog real atât la nivel local, cât și la nivel național.
Abordarea barierelor emoționale: Am introdus traininguri de Inteligență Emoțională (EQ). Motivul a fost unul practic: mulți tineri au o relație tensionată cu figurile de autoritate. EQ-ul i-a ajutat să înțeleagă mecanismele de reacție ale adulților și să învețe cum să își comunice nevoile fără a intra în conflict defensiv.
Transferul de responsabilitate: Un pas critic în crearea comunității a fost transformarea controlului exercitat de adulți în colaborare adult-tânăr. În întâlnirile de lucru adulții lucrează “cot la cot” cu tinerii, fiecare exprimându-și punctul de vedere - diferit din perspectiva experienței de viață, dar similar prin intenția de a aduce o schimbare pentru toți tinerii din organizație. De asemenea, membrii consiliului sunt în contact cu ceilalți tineri din locații pentru a se asigura că schimbul de informații se face de la egal la egal și vocea tinerilor este exprimată chiar de tineri, și nu de adulți.

Lipsa de încredere = stagnarea comunității

Ca în orice proces dinamic, care nu funcționează pe o structură strictă și sigură, au fost momente când procesul de construire a comunității a ajuns în impas. Cel mai relevant, dar și transformator moment a fost când s-a schimbat componența consiliului și au rămas doar câțiva membrii cu experiență.

Noua echipă a Consiliului s-a lovit de un blocaj datorită așteptărilor nerealiste față de propriul rol. Tinerii se aflau într-un punct de rezistență, simțindu-se constrânși să aibă aceeași performanță ca membrii din trecut, ceea ce le limita creativitatea și încrederea. Am descoperit împreună că acest impas nu provenea dintr-o lipsă de resurse personale, ci din presiunea de a da randament într-un context care nu le mai aparținea. A fost necesar să demontăm ideea că succesul înseamnă repetiție, pentru a le permite să își construiască propria viziune.

Până la finalul întâlnirii lucrurile s-au mai clarificat puțin, iar tinerii au pornit cu mai multă încredere că măcar pot încerca să fie pilonii unei comunități. Abia la următoarea întâlnire, când au realizat cât de multe au reușit să facă pentru comunitatea lor, au înțeles ce rol important au avut ei. Ceea ce a fost văzut ca un eșec s-a transformat într-o resursă valoroasă.

Alex Mazăre - Community Manager, Social Seeds

Comunitatea care și-a găsit scopul

După doi ani de muncă recurentă, rezultatul cel mai vizibil este crearea unei mase critice de tineri care acum pot „da ștafeta mai departe”. Nu mai este mereu nevoie ca un adult să reamintească constant principiile de lucru.

Tinerii au învățat să pună deoparte diferențele de proveniență pentru a discuta despre problemele sistemice care îi afectează pe toți. S-a creat un spațiu sigur unde nevoile lor sunt exprimate natural, nu doar ca răspuns la întrebările unui facilitator.

Behind the scenes: Principiile muncii „invizibile”

Community building-ul nu se întâmplă în timpul evenimentelor mari, ci în interacțiunile de zi cu zi. Iată câteva lecții învățate care acum ne ghidează munca în cadrul consiliului.

Timpul ca resursă critică: Nu poți grăbi încrederea. Este nevoie de timp pentru ca tinerii să înțeleagă că această comunitate nu este doar o altă activitate de „distracție”, ci un instrument de influență.
Ascultarea vs. Implementarea: Adesea, ca profesioniști, vrem să implementăm soluții imediat ce auzim o problemă. În lucrul cu acest grup, am învățat că e mai important să asculți până când tinerii ajung singuri la concluzia că vor o schimbare.

Hibridizarea interacțiunii: Întâlnirile și discuțiile punctuale online au fost esențiale pentru menținerea ritmului între evenimentele fizice. Fără această continuitate digitală, comunitatea s-ar fi dizolvat în perioadele de pauză.

Și-n concluzie...

... tot acest proces a fost o experiență foarte valoroasă pentru mine. Pe de o parte pentru că am avut ocazia să întăresc o comunitate care avea nevoie de un mod de funcționare mai clar, pe de altă parte pentru că am făcut parte dintr-un proces transformativ pentru un grup de tineri care au nevoie de cât mai multe resurse pentru a deveni autonomi.

Dar cel mai important lucru pe care îl iau din asta este răbdarea de a asculta comunitatea și de a crea contexte potrivite pentru membrii ei. Acest lucru este și ce aduc în proiectele Social Seeds, unde Community Management-ul e abordat din unghiuri diferite pentru a ne asigura că aducem oamenii împreună într-un mod cât mai potrivit pentru ei și comunitatea din care fac parte.